Mda, te iubesc...

Da! Te iubesc! Si asta ma doare de fiecare data cand mi se intipareste in minte. Pentru ca nu`ti pot spune, pentru ca nu stiu daca simti la fel, pentru ca... nici macar nu stiu daca am vreun motiv rezonabil sa ma doara.

Uneori sunt mandra de sentimentul acesta: am ajuns si eu sa iubesc!

Alteori mi`e rusine cu el: cum sa iubesti un om care nu face altceva decat sa te foloseasca?!

Apoi realizez: da, il poti iubi, pentru ca a facut niste lucruri demne de toata iubirea ta, care`ti demonstreaza ca, in felul sau personal, tine la tine, macar putin.

Imi spunea cineva de curand: "el chiar nu ar suporta sa stie ca nu vei mai fi langa el"... Sa fie oare adevarat? Posibil, pentru ca pana acum nu m`ai lasat sa stau prea mult departe de tine...

Daca as sti ca nu vei pleca imediat, ti`as spune ce simt. Mi`e teama doar de gandul ca pe tine te va speria simpla idee ca... n`o sa poti scapa de mine cand vei vrea.

Daca ti`ai da seama, totul ar fi mai usor: as sti daca trebuie sa plec si sa renunt la tine, sa stau si sa lupt pentru tine, sau sa`ti spun un simplu "da", in ideea de a accepta sa fiu vazuta pe bune cu tine pe strada :)

Dar tie ti`e mult prea greu sa recunosti ce simti :P